Ieri am fost tare mandra de printesa mea. Am fost la coafor si neavand cui cine s-o las am luat-o cu mine. Desi aveam programare s-a decalat si am asteptat vreo ora jumate. Ema a fost exemplar de cuminte....s-a jucat cu tati pe afara la parculetul de joaca din apropiere...moartea ei topoganele , apoi s-a racit afara si mi-a adus-o inauntru. Prima oprire... langa mami sa ceara tzitzi si cum era foarte aglomerat i-am zis ca-i rusine...nu poate mami sa scoata tzitzi acum da-i dau acasa cand ajungem cat pofteste. Spre surprinderea mea a inteles, mi-a cerut o gurita de apa si apoi s-a dus inapoi la joaca. Cam intr-o jumatate de ora a venit iar...aceeasi solicitare...acelasi raspuns...aceeasi reactie, a baut putina apa si s-a intors la joaca. A mai avut vreo doua tentative care s-au terminat de aceeasi maniera, iar cand am terminat si ne-am suit in masina i-am dat tzitzica si a fost tare incantata...
Oricum m-a surprins ca a inteles si a cedat usor, fara scene, plansete, tipete si m-am bucurat fiindca as vrea sa renunt sa o mai alaptez in public. E mare de-acu' si in plus in curand trebuie sa renunt de tot la mesele de ziua...fiind plecata toata ziua la serviciu si cred ca asta e un inceput bun...sa invete ca sunt momente cand se poate si primeste si momente cand mami nu-i poate da.
