Insa ziua de duminica nu s-a terminat la fel de bine cum a inceput. Fiindca era necesara o dezinsectie a trebuit sa lasam fata la Bica la tara vreo doua zile. Ema s-a comportat foarte bine, in schimb mami a bocit tot drumul, ca si-a lasat fetita. Oricum zilele au trecut repede, insa mami tot a suferit de dorul fetitei. Miercuri seara mami si tati s-au dus sa-si ia fetita inapoi. Ne-a intampinat mititica cu lacrimi in ochi, si tot striga...ca...ca... (acasa...acasa). Nu m-a scapat deloc din ochi...si cand a vazut ca ne pregatim de plecare, s-a suit la mine in brate si n-a mai vrut sa se dea jos de frica sa nu plecam fara ea. Insa de cum s-a vazut in masina a inceput sa rada si sa bodroganeasca pe limba ei si sa faca pup dulce si pa lu' bicu si lu' bica.
Tare s-a bucurat Ema sa doarma din nou cu mami si cu tati dar si mami si tati s-o aiba din nou pe Ema cu ei.
