e al meu pătuțul...ba e al meu

"Unchiule, eu știu că patuțul a fost al tău...dar acum este al meu. Promit să ți-l dau înapoi când nu mai încap în el, dar pâna atunci nu mi-l strica...te rog!"

ningeeeeeeeeee

Este 1 noiembrie, ora 09.56. Ca în fiecare dimineață, am îmbracat fata si am deschis larg geamul sa aerisim camera. Emi s-a cuibărit ca de fiecare dată la mine în brațe să se încalzeasca la țiți și stateam așa amandoua pe scaunul de la calculator și ne uitam pe gream. Când ce să vezi...a început dintr-o data sa ningă asa frumos, cu fulgi mari si pufoși. E prima ninsoare din acest an...si e magica...deja-mi miroase a portocale si vin fiert (parfumul Craciunului)

de la alunel la alunita

Acu' câteva zile, când o îmbracam, am observat că Emi are o aluniță mica pe piept aproape de omoplatul drept. Tati zice ca nu-i bine, că alunițete nu sunt bune, însă eu spun că e talismanul ei norocos, și in fiecare zi cand o imbrac îi pup alunița si ea râde, fiindca se gâdilă, ceva de speriat. E nevoie doar să ma apropii de ea "amenințător" și izbucneste in ras...și asa tragem câte o partidă de chicoteli.