Trucuri de domnisoare cu Batiste-sampon uscat

          A venit randul sa va prezint o noua minunatie, care mi-a fost adusa de catre Mos Craciun de la Buzz store, si anume samponul uscat de la Batiste

         Eu, sincer, pana la campania de testare gratuita organizata de BUZZStore si Batiste sampon uscat nici macar nu am stiut de existenta acestui produs pe piata, dar nici nu eram genul care sa caut astfel de produse. Eu am in casa o spuma de par si un fixativ, ca oricine altcineva, un sampon si o masca pentru par, si cam aici se incheia experienta mea in ceea ce priveste produsele de ingrijire a parului. Am vazut pe pagina BUZZStore promovarea campaniei, am aplicat si am fost aleasa. Pot sa spun, dupa ce le-am incercat pe toate.....ca preferatul meu este xxl volume. Nu il folosesc foarte des, insa ma ajuta in situatii de urgenta, si chiar isi face treaba. Pe langa faptul ca elimina aspectul de par gras, imi face parul mai "ascultator" si mai usor de aranjat. Avand un fir subtire, parul destul de des, si un ondulat din acela "dezordonat", cum creste putin mi-e din ce in ce mai greu sa-i dau o forma, insa Batiste sampon uscat xxl volume ii da volum si-i pastreaza forma chiar si 2 zile....si nu doar 24 ore cum se spune. La varianta cu aroma de cirese ma imbata mirosul insa mi se pare ca imi albeste excesiv parul, adica trebuie sa insist mai mult la scuturat, insa merita, fiindca m-a scapat de mirosul de prajeala care se imprimase numai bine pe parul meu umed, de-abia spalat :D. Una peste alta eu zic ca merita, si-mi pare bine ca am avut ocazia sa castig atatea sortimente incat sa-mi pot face o parere despre fiecare........daca-l voi cumpara?.........cred ca da......20-30 lei nu e exagerat de mult avand in vedere ca nu-l folosesc foarte des si imi ajunge destul de mult un tub.

          Trebuie sa tineti cont de cateva lucruri foarte simple, si veti avea o cuafura de invidiat chiar si atunci cand trebuie sa iesiti urgent in oras si nu aveti timp sa va spalati pe cap: pulverizezi de 3-4 ori in locuri diferite si nu doar la radacina parului, masezi bine sa se absoarba uniform, mai lasi 2-3 minute sa actioneze, apoi piepteni, scuturi excesul de pudra alba si aranjezi parul. Nu inlocuieste spalatul pe cap insa te salveaza in situatii de urgenta, de aceea eu personal nu recomand utilizarea frecventa.
           Daca in imaginea anterioara v-am prezentat colectia mea, Batiste sampon uscat nu are doar acele variante ci ne pune la dispoziţe o gamă variată de şampoane pe care le putem alege în funcţie de culoarea părului sau în funcţie de parfumul care se potriveşte cel mai mult cu personalitatea fiecăruia. (dulce, fresh, floral, discret). Toate aceste minunatii se gasesc  in reteaua Sensiblu si pe net pe diverse site-uri.

 

Locuri de vis...oameni dragi

     Multe amintiri frumoase, poate chiar cele mai frumoase din copilaria mea ma leaga de acest loc, de acest om, si-mi pare rau ca viata asta nebuna, mereu in viteza, mereu pe fuga, mereu in cautare de mai bine ma indeparteaza cu fiecare moment ce trece de casa bunicii, de glasul ei, de gustul mancarii pe care nu l-am mai intalnit in alta parte. Mi-e dor de bunica mea si desi incercam, pe cat posibil sa trecem sa o vedem de cate ori ajungem in Piatra Neamt tot nu e suficient.

      Ma uit la ea si parca pare neschimbata fata de amintirile mele...si totusi nu e...e batrana, si cate-odata vorbesc cu ea la telefon si nu ma recunoaste si-mi vine sa plang, fiindca stiu ca nimeni nu traieste vesnic insa mi-as dori sa fie asa. Alta data e atat de lucida, recunoaste si fetele, si le aminteste, ma intreaba de ele, imi vorbeste despre Alin si ma gandesc ca poate totusi nu a trecut asa de mult timp, poate e bine, e sanatoasa si o sa o revad in curand cand vom merge pe acasa.

      Curtea asta are atatea amintiri, si a fost mereu asa...verde, cu iarba presarata de bumbisori si papadie pe care le culegeam si le vindeam la magazin sau le faceam mancare cu noroi. Casa asta parca a avut intotdeauna aceeasi culoare...si gardul e neschimbat....am in album o fotografie de cand eram eu de varsta Emei si totul e neschimbat.....Poate nu chiar totul...s-au mai inaltat cateva garduri si cateva etaje de jur imprejur.

    

  Eu nu mi-o amintesc cu baston....nu vreau sa mi-o amintesc asa....dar fusta, ploverul si vesta parca le-a avut dintotdeauna. La fel si parul alb si zambetul de pe buze, si caldura cu care ne primeste de fiecare data in bucatarie pe pat sau pe scaunelul de langa soba.

      Strada e mereu pustie acum, nu plina de copii si de flori desenate pe asfalt ca sa jucam florile sau culorile, cu aceleasi borduri, pe care stateam ore in sir in fund si ne jucam de-a cine stie ce.....pana raceam si trebuia sa-mi puna mama la spate caramizi infierbantate in rola. Am colindat toate strazile si aleile acestea de mii de ori si acum mi se par atat de straine.

     Gradinita cu flori e la locul ei, unde a fost mereu, si, parca cu aceleasi flori. Lipseste ciresul urias de langa bucataria de vara in care ma cataram fara frica (acum mi-e frica sa ma urc si pe scara sa culeg doua cirese).

     Parca am fi noi...cand eram copii si ieseam fara frica in drum, impreuna cu verisorii, cu vecinii. Ei sunt mici dar sper sa aiba la randul lor cel putin la fel de multe amintiri frumoase, in acelasi loc, sau in altele, cu aceiasi oameni, sau cu altii, care sa le fie lor dragi, care sa le ramana intipariti in minte si in inima.

     Florile acestea nu-s de acolo.....nu-s din amintirile mele, ele au fost puse mult mai tarziu....dar bucataria de vara mi-o amintesc perfect, cu plita pe care facea sau ne incalzea mancare, cu un dulap vechi de bucatarie vopsit bleo sau un vernil deschis, pe care-l foloseam pe post de masa, cu o lada de lemn pe care ne cuibaream si in care tinea bunica presuri, cu niste etajere pe pereti de care stateau atarnate diverse ibtice si craticioare, canite, pahare, capace. Imi amintesc niste pahare groase de sticla..cred ca de la mustar...erau albe si un verde inchis, n-am mai vazut asemenea pahare...dar bunica inca mai are....cel putin unul. 

     Cerdacul in care ne-am jucat veri de-a randul, in care ne fugaream, deschideam usile si ne certa. Usa asta era mereu incuiata....cred ca asa e si acum, nu am verificat demult. Imi amintesc ca ne furisam acolo ca sa cotrobaim prin dulapuri si sertare. In camera aia e biblioteca, erau multe carti....dar mi-e rusine sa spun ca nu cred ca am citit macar un sfert din ele. Atunci eram prea ocupata.....sa ma joc....acum sunt prea ocupata......sa le ofer lor posibilitatea sa se joace.

     Ei sunt noua generatie.....Ei sunt viitorul, acum traim prin ei.

     Iar pe ea, pe bunica mea, mi-e frica ca am s-o uit......ca mi se va sterge din minte si chipul ei asa cum s-a sters cel al bunicului meu. Multa vreme nu l-am putut vedea cand am inchis ochii, acum cred ca memoria mea il reconstituie dupa o fotografie veche, alb negru pe care mi-o amintesc dintotdeauna pusa intre sticlele de la bufetul din bucatarie, dar nu mi-l amintesc pe el, vocea lui, statura, chipul.... De aceea  ei ii fac mereu fotografii, si ma tot uit la ele, ca sa mi-o pot aminti. Mi-e foarte dor de ea si de-abia astept sa merg sa o vad, data viitoare cand merg la Piatra. 

 

Invatam sa daruim.....pentru a aduce unor copilasi un mic zambet

     Astazi am participat alaturi de colegii de clasa ai Emei la o activitatea foarte frumoasa. Clasa IC Step By Step de la Scoala nr 12 Botosani a marcat Săptămâna Educaţiei Globale printr-o vizita la Gradinita Girotondo din Botosani. Deoarece tema este “Egalitatea trebuie să fie reală”, copiii au daruit prichindeilor de la gradinita cate o jucarioara, fructe si dulciuri, pe care au ales ei sa le doneze. Ema a fost foarte incantata de idée si s-a bucurat sa daruiasca altor copii din jucariile cu care nu se mai joaca. Le-a ales personal si le-a pus in punguta si m-am bucurat sa vad ca nu a ales jucarii stricate sau de bebelus cu care oricum nu se mai poate juca, ci jucarii in stare foarte buna si plusuri care au fost nu demult printre preferatele ei.