Am sa reproduc in cele ce urmeaza un articol citit pe un site pentru parinti si voi face asta pentru mine, pentru a-l avea in memorie de cate ori voi ajunge la capatul rabdarii si nu voi sti cum sa gestionez o anume situatie. Recunosc ca sunt om si gresesc si de cele mai multe ori imi pare rau dupa ce strig la ea sau o pedepsesc insa pe moment se pare ca e singura solutie care-mi vine in minte si e din ce in ce mai greu sa ma descurc de cand a venit pe lume si cea de-a doua printesa si trebuie sa invat sa ma impart intre ele doua si sa invatam toate trei sa coexistam si sa reusesc sa le acord amandurora atentia si dragostea de care au nevoie.
"Ce intelegem din proverbul "Bataia e rupta din rai"?
Am inceput sa am destul de des nevoie sa explic de ce "Bataia e RUPTA din Rai", si nu "Bataia e rupta din RAI" in sensul ca nu face parte din el, e aruncata afara, e separata si incompatibila. Ideea de Rai, de spatiu al fericirii eterne, al sigurantei si iubirii absolute, si ideea de durere fizica si frica, mai ales provocate de o persoana apropiata, de care depinzi pentru supravietuire si dezvoltare, sunt pur si simplu incompatibile, se exclud reciproc.
E usor sa ne consolam repede o maxima si sa ne simtim mai justificati ca ne-am lovit copilul, e mai greu sa gandim logic. De ce nu spune proverbul ca bataia e "pogorata" din rai sau "daruita" din rai sau ceva asemanator? De ce e "rupta"? Pentru ca e EXCLUSA din rai. Daca "rupt din rai" ar trebui sa insemne aici "ca si cand ai fi in rai", atunci logic decurge ca toti copiii abuzati institutionalizati si parintii lor decazuti din drepturi ar trebui reuniti, ca doar traiau ca in sanul lui Avraam, si legile astea proaste, i-au despartit si le-au furat raiul pe pamant; toate femeile terorizate si invinetite de soti abuzatori ar trebui invidiate pentru bucatica lor personala de rai, toate victimele traficului de carne vie asijderea, samd. Cum ar putea un principiu sa fie perfect valabil cand dam o palmuta copilului nostru neascultator, dar sa nu mai fie potrivit cand marim scala si intensitatea aceluiasi gest de baza? Asta e ceea ce se numeste dublu standard, si nu-si are locul intr-o gandire rationala. Dar, hai sa fim seriosi, daca ne-am enervat indeajuns incat sa lovim, numai gandire rationala nu mai putem cere in momentul ala.
A inceput si la noi sa ia tot mai mult avant modelul occidental al educatiei "fara bataie". Slava domnului, era si timpul. Apar insa probleme: ne-am bazat atat de mult pe disciplina batului, incat daca il lasam deoparte, ramanem confuzi si depasiti de situatie. Ce faci cand ti-a fost smuls din mana batul, dar nu ti-a fost dat nimic in schimb? A ramas numai dragoste si caldura si fluturasi si inchinat in fata nevoilor si dorintelor copilului. Educatia unei persoane are doua componente fundamentale, iubire/hrana, si reguli/limite. Ca o pasare, nu poate zbura inainte cu o singura aripa, ci se invarte doar in cerc (in timp ce cade).
Ideea ca Bataia era cea de-a doua aripa e la fel de gresita ca aceea ca se poate ajunge undeva numai cu dragoste si permisivitate absoluta, si fara reguli.
Regulile si limitele pot fi intarite si altfel, nu numai prin teama de durere, umilinta, neputinta si respingere pe care le aduce bataia. De fapt, regulile intarite astfel devin secundare. Singura regula cu adevarat invatata de un copil educat asa e ca violenta rezolva orice, ca atunci cand vrei sa ai dreptate e de ajuns sa fii violent sau sa ameninti cu violenta. Nu conteaza daca ai dreptate sau nu. Cei amenintati se vor teme, si cine se teme de tine te va aproba din instinct de autoconservare si supravietuire, sau se va da pur si simplu la o parte. Violentizarea e ultimul pas al educatiei prin bataie. E adoptarea agresiunii si violentei fizice ca principiu in viata, ca strategie de a te impune, de a ii controla pe ceilalti, de avansa si a obtine ceea ce iti doresti.
Pe partea cealalta, ce mesaj transmitem copiilor nostri cand le permitem orice, cand nu stabilim nici o limita, nici o regula, cand dorinta lor e lege? Ca unii oameni sunt mai presus decat altii (in speta ei), ca lumea e haotica si lipsita de criterii, ca nu exista decat legea dorintei pentru care nu trebuie sa lupti, nu trebuie sa castigi dreptul, nu trebuie sa demonstrezi nimic, nu trebuie sa depui nici un efort, si totul vine la tine. Cat timp vi se pare rezonabil ca am putea mentine aceasta iluzie? Pana cand vor cere ceva ce este cu adevarat in afara puterilor noastre. Si atunci, copilul nu va simti cumva tot frustrare? In plus, cat de sanatoase si realiste sunt aceste invataturi? E ok sa-i spui copilului ca e important pentru tine, ca il iubesti si ca vrei tot ce e mai bine pentru el. In familie lucrurile pot functiona asa, dar in lume nu. In lume, respectul, realizarile, iubirea si admiratia se merita, se castiga. Sa nu stie acest lucru e a-l arunca pe copil intr-un joc pe viata fara sa-l invatam regulile. Din nou, ne lovim de reguli.
Cum putem sa il invatam reguli si limite pe copilul nostru, fara sa-l batem?
Ei bine, e GREU!
Trebuie sa ne pese,
sa avem timp,
sa avem rabdare,
sa explicam pentru varsta lui,
sa fim clari in privinta consecintelor,
sa nu clacam cand ne testeaza (si ne vor testa pana la exasperare),
sa fim consecventi in impunerea consecintelor,
sa fim corecti,
sa fim logici,
sa RESPECTAM SI NOI REGULILE (sau sa fie clar care regula e valabila pentru copii, si de ce),
sa avem rabdare sa ascultam si ce a facut copilul si DE CE a facut,
sa fim capabili sa gandim in perspectiva la mesajul pe care ni-l transmite copilul prin faptele si intentiile lui, si la mesajul pe care il transmitem noi inapoi prin actiunile noastre...
si lista asta nici macar nu-si propune sa fie exhaustiva!
Si toate astea impletite cu dragoste, intelegere, comunicare, joc, atentie (cealalta aripa). Ati ghicit, e mult mai simplu si expeditiv sa-i dam bataie, motiv pentru care bataia a fost mult timp metoda princeps din perspectiva parintilor si a parut cu adevarat rupta din rai pentru ei. Cine altcineva sa fi inventat o strategie educativa atat de usor de invatat si implementat, economicoasa si eficienta, decat un sfant intelegator al parintilor obositi si stresati?"
