Cantec de toamna, de Nicolae Labis
Bun sosit draguta toamna
Bun sosit la noi
Ne-ai lipsit atata vreme
Din gradini si din zavoi
Mere rosii poama coapta
Multe ne-ai adus
Nu uita bogata toamna
Nucile indeajuns.
De pe deal copiii vin
Plini de voiosie
Ne-ai adus de la vecini
Multi struguri din vie
Merele sunt coapte acum
Strugurii sunt dulci si buni
Draga toamna iti multumim
Te rugam mai vino, vin.
si o poezioara de la gradi pe care mi-a spus-o Ema
Florile toamnei
Crizantema e stapana
Toamna in gradina.
Cu tulpina ei lemnoasa,
Vremea chiar de-i friguroasa
Si chiar daca vantul bate,
Ea razbate.
Daliile mari cat roata
Le-a dat frigul rece gata,
Iar bietele tufanele
Plang cu-amar si plang cu jele.
Trandafirului gingas,
Putine flori i-au ramas
Iar bruma cand il loveste
El paleste.
Sunt si alte floricele
Mai mari si mai mititele
Dar atunci cand frigul vine
Nu sfarsesc prea bine.
iar biata gradina
Isi plange de mila.
si o poezioara de la gradi pe care mi-a spus-o Ema
Florile toamnei
Toamna in gradina.
Cu tulpina ei lemnoasa,
Vremea chiar de-i friguroasa
Si chiar daca vantul bate,
Ea razbate.
Daliile mari cat roata
Le-a dat frigul rece gata,
Iar bietele tufanele
Plang cu-amar si plang cu jele.
Trandafirului gingas,
Putine flori i-au ramas
Iar bruma cand il loveste
El paleste.
Sunt si alte floricele
Mai mari si mai mititele
Dar atunci cand frigul vine
Nu sfarsesc prea bine.
iar biata gradina
Isi plange de mila.