Vineri am avut party de ziua ioanei alice asa ca a fost necesara o adevarata desfasurare de forte pentru a putea da curs invitatiei. Dupa indelungi planificari cu gandiri si razgandiri ne-am hotarat sa luam fata cu noi in oras de dimineata, am vorbit cu Angela si a fost de acord s-o tina la ea, si asa am si facut. Ema s-a simtit bine. s-a jucat cu Alexandra, de care-i fusese dor, a papat, a si dormit la pranz, iar cand mami si tati au iesit de la serviciu Emi era pregatita de party.
Ne-am imbracat frumos in rochita si am plecat la spatiul de joaca unde avea loc aniversarea. Cand am intrat eu m-am asezat pe o canapea sa ma descalt si sa pun bagajele in dulapiorul special amenajat, si Ema a fugit de langa mine. La un moment dat s-a intors si nu m-a vazut si a crezut ca am plecat din nou si-am lasat-o...a urmat o repriza serioasa de plansete urmata de faptul ca nu m-a slabit din ochi nici macar o secunda. A durat vreo jumatate de ora pana sa o conving sa mearga sa se joace cu ceilalti copii, si a fost necesar chiar sa ma sui cu ea in topogan si sa-i arat ca nu pateste nimic...Nu stiu de ce a capapat asa frica de topogane. Insa a fost nevoie s-o dau eu de doua ori pentru ca apoi sa nu mai reusesc s-o opresc....s-a dat singurica pe topogane, a sarit in castelul gonflabil, s-a jucat si la balansoar, a facut tup-tup pe saltea, s-au jucat cu baloanele, au servit tort si sampanie, iar supararea a fost inevitabila cand s-au terminat cele trei ore si a trebuit sa plecam acasa...
Una peste alta a fost o zi frumoasa si cred ca Emi avea nevoie de asa o zi sa-si prinda pofta de "uta mare" si copii, chiar daca a fost foarte obositor pentru ea.
