vineri, 29 iunie 2012

"Bataia e rupta din rai"


     Am sa reproduc in cele ce urmeaza un articol citit pe un site pentru parinti si voi face asta pentru mine, pentru a-l avea in memorie de cate ori voi ajunge la capatul rabdarii si nu voi sti cum sa gestionez o anume situatie. Recunosc ca sunt om si gresesc si de cele mai multe ori imi pare rau dupa ce strig la ea sau o pedepsesc insa pe moment se pare ca e singura solutie care-mi vine in minte si e din ce in ce mai greu sa ma descurc de cand a venit pe lume si cea de-a doua printesa si trebuie sa invat sa ma impart intre ele doua si sa invatam toate trei sa coexistam si sa reusesc sa le acord amandurora atentia si dragostea de care au nevoie.
     "Ce intelegem din proverbul "Bataia e rupta din rai"? 
     Am inceput sa am destul de des nevoie sa explic de ce "Bataia e RUPTA din Rai", si nu "Bataia e rupta din RAI" in sensul ca nu face parte din el, e aruncata afara, e separata si incompatibila. Ideea de Rai, de spatiu al fericirii eterne, al sigurantei si iubirii absolute, si ideea de durere fizica si frica, mai ales provocate de o persoana apropiata, de care depinzi pentru supravietuire si dezvoltare, sunt pur si simplu incompatibile, se exclud reciproc. E usor sa ne consolam repede o maxima si sa ne simtim mai justificati ca ne-am lovit copilul, e mai greu sa gandim logic. De ce nu spune proverbul ca bataia e "pogorata" din rai sau "daruita" din rai sau ceva asemanator? De ce e "rupta"? Pentru ca e EXCLUSA din rai. Daca "rupt din rai" ar trebui sa insemne aici "ca si cand ai fi in rai", atunci logic decurge ca toti copiii abuzati institutionalizati si parintii lor decazuti din drepturi ar trebui reuniti, ca doar traiau ca in sanul lui Avraam, si legile astea proaste, i-au despartit si le-au furat raiul pe pamant; toate femeile terorizate si invinetite de soti abuzatori ar trebui invidiate pentru bucatica lor personala de rai, toate victimele traficului de carne vie asijderea, samd. Cum ar putea un principiu sa fie perfect valabil cand dam o palmuta copilului nostru neascultator, dar sa nu mai fie potrivit cand marim scala si intensitatea aceluiasi gest de baza? Asta e ceea ce se numeste dublu standard, si nu-si are locul intr-o gandire rationala. Dar, hai sa fim seriosi, daca ne-am enervat indeajuns incat sa lovim, numai gandire rationala nu mai putem cere in momentul ala. 
      A inceput si la noi sa ia tot mai mult avant modelul occidental al educatiei "fara bataie". Slava domnului, era si timpul. Apar insa probleme: ne-am bazat atat de mult pe disciplina batului, incat daca il lasam deoparte, ramanem confuzi si depasiti de situatie. Ce faci cand ti-a fost smuls din mana batul, dar nu ti-a fost dat nimic in schimb? A ramas numai dragoste si caldura si fluturasi si inchinat in fata nevoilor si dorintelor copilului. Educatia unei persoane are doua componente fundamentale, iubire/hrana, si reguli/limite. Ca o pasare, nu poate zbura inainte cu o singura aripa, ci se invarte doar in cerc (in timp ce cade). Ideea ca Bataia era cea de-a doua aripa e la fel de gresita ca aceea ca se poate ajunge undeva numai cu dragoste si permisivitate absoluta, si fara reguli. Regulile si limitele pot fi intarite si altfel, nu numai prin teama de durere, umilinta, neputinta si respingere pe care le aduce bataia. De fapt, regulile intarite astfel devin secundare. Singura regula cu adevarat invatata de un copil educat asa e ca violenta rezolva orice, ca atunci cand vrei sa ai dreptate e de ajuns sa fii violent sau sa ameninti cu violenta. Nu conteaza daca ai dreptate sau nu. Cei amenintati se vor teme, si cine se teme de tine te va aproba din instinct de autoconservare si supravietuire, sau se va da pur si simplu la o parte. Violentizarea e ultimul pas al educatiei prin bataie. E adoptarea agresiunii si violentei fizice ca principiu in viata, ca strategie de a te impune, de a ii controla pe ceilalti, de avansa si a obtine ceea ce iti doresti. Pe partea cealalta, ce mesaj transmitem copiilor nostri cand le permitem orice, cand nu stabilim nici o limita, nici o regula, cand dorinta lor e lege? Ca unii oameni sunt mai presus decat altii (in speta ei), ca lumea e haotica si lipsita de criterii, ca nu exista decat legea dorintei pentru care nu trebuie sa lupti, nu trebuie sa castigi dreptul, nu trebuie sa demonstrezi nimic, nu trebuie sa depui nici un efort, si totul vine la tine. Cat timp vi se pare rezonabil ca am putea mentine aceasta iluzie? Pana cand vor cere ceva ce este cu adevarat in afara puterilor noastre. Si atunci, copilul nu va simti cumva tot frustrare? In plus, cat de sanatoase si realiste sunt aceste invataturi? E ok sa-i spui copilului ca e important pentru tine, ca il iubesti si ca vrei tot ce e mai bine pentru el. In familie lucrurile pot functiona asa, dar in lume nu. In lume, respectul, realizarile, iubirea si admiratia se merita, se castiga. Sa nu stie acest lucru e a-l arunca pe copil intr-un joc pe viata fara sa-l invatam regulile. Din nou, ne lovim de reguli. 
     Cum putem sa il invatam reguli si limite pe copilul nostru, fara sa-l batem? 
 Ei bine, e GREU! 
Trebuie sa ne pese,
sa avem timp, 
sa avem rabdare, 
sa explicam pentru varsta lui, 
sa fim clari in privinta consecintelor, 
sa nu clacam cand ne testeaza (si ne vor testa pana la exasperare), 
sa fim consecventi in impunerea consecintelor, 
sa fim corecti, sa fim logici, 
sa RESPECTAM SI NOI REGULILE (sau sa fie clar care regula e valabila pentru copii, si de ce), 
sa avem rabdare sa ascultam si ce a facut copilul si DE CE a facut, 
sa fim capabili sa gandim in perspectiva la mesajul pe care ni-l transmite copilul prin faptele si   intentiile lui, si la mesajul pe care il transmitem noi inapoi prin actiunile noastre... 
si lista asta nici macar nu-si propune sa fie exhaustiva! 
     Si toate astea impletite cu dragoste, intelegere, comunicare, joc, atentie (cealalta aripa). Ati ghicit, e mult mai simplu si expeditiv sa-i dam bataie, motiv pentru care bataia a fost mult timp metoda princeps din perspectiva parintilor si a parut cu adevarat rupta din rai pentru ei. Cine altcineva sa fi inventat o strategie educativa atat de usor de invatat si implementat, economicoasa si eficienta, decat un sfant intelegator al parintilor obositi si stresati?"
 post signature

joi, 28 iunie 2012

Cantecelul Albei ca Zapada

     Si daca tot m-am apucat de cautat am gasit si cantecelul Albei ca Zapada




Albă ca Zăpada

1. Albă ca Zăpada, fata din poveste
Astăzi nu mai este alta cum e ea
Cu a ei blândeţe şi-a ei frumuseţe
Pe toţi ne-a-ncântat şi ne-a fascinat

R1: Faţa ei e albă, albă ca zăpada
Păru-i lung şi negru, negru abanos
Are ochi ca mura, roşie i-e gura
Cel mai dulce zâmbet, chipu-i luminos.

2. Albă ca Zăpada e-un copil cuminte
Si de-azi înainte ca ea ne purtăm
Din povestea-aceasta noi am învăţat
Că e bine-n viaţă să nu fii trufaş.

R2: Astăzi ne jucăm, astăzi imităm
Personajele din povestea ei
Regina cea rea cu oglinda sa
Prinţul e aici şi şapte pitici.
post signature

Cantecul Scufitei Rosii

     De cand s-a terminat gradinita mica mea fredoneaza incontinuu cateva versuri dintr-un cantecel cu Scufita Rosie, si cum am vazut ca-i place asa de mult m-am hotarat sa-i caut versurile sa-l cantam impreuna.





Cantecul Scufitei Rosii

La bunica prin padure
Singura-am plecat,
Cosuletul cu merinde
Mama mi l-a dat

Si mi-a spus sa fiu cuminte,
De la drum sa nu m-abat,
Prin padure-i lupu-nfometat.
Si mi-a spus sa fiu cuminte,
De la drum sa nu m-abat,
Prin padure-i lupu-nfometat.

Bunicuta e bolnava
Si la ea ma duc
Lapte, cozonac si bunatati
Eu am sa-i duc.

Drumul am sa-l parasesc
Si cu nimeni nu vorbesc
Fiindca mama asa m-a invatat.
Drumul am sa-l parasesc
Si cu nimeni nu vorbesc
Fiindca mama asa m-a invatat.

Ce padure minunata!
Sa ma joc un pic
Ca drumul pan’ la bunica
E destul de mic.

Drumul am sa-l parasesc
Si cu nimeni nu vorbesc
Fiindca mama asa m-a invatat.
Drumul am sa-l parasesc
Si cu nimeni nu vorbesc
Fiindca mama asa m-a invatat.

 post signature

marți, 26 iunie 2012

Domnisoare

    
    Ieri ne-am simtit ceva mai bine cu burtica, desi astazi vad ca din nou se strange toata si da inapoi tot lapticul. De-abia acum mi-am dat seama ca probabil n-o doare mai tare ce pe Ema sau nu o tin mai mult in brate, diferenta este ca atunci nu aveam altceva de facut, in vreme ce acum treebuie sa ma ocup si de cea mare care care are o figurita atat de trista in ultima vreme. 
     Nu stiu cum sa le mai impac pe amandoua. Mai nou o chem si pe Ema pe pat langa noi si le pup si le musc si le gadil pe amandoua, si-i spun mereu ca are mama doua fete iubite. Chiar cand sunt pe pat sau cu Lorena in brate incerc sa o intreb mereu ce face...si sa vorbesc cu ea. Are doua zile de cand scoate mereu un zgomot parca ofteaza.....si desi am rugat-o sa nu mai faca asa nu vrea sa auda. Acum ne uitam amandoua la desene si asa pot scrie cinci minutele. 
     Oricum e intr-o faza de razvratire totala...vorbesc cu ea si se face ca nu ne aude nici pe mine nici pe tati, refuza sa-si stranga jucariile, daca o intreb de ce a facut un anume lucru imi raspunde "ca asa vreau eu". Astazi i-am pregatit un out fiert, i l-am pus in canita la bucatarie, s-a suit pe scaun si intre timp a inceput cea mica sa planga. Cat m-am dus eu sa vad ce are Ema s-a si pornit in urma mea cu canita in mana si nu stiu cum a scapat-o din mana si i-a rupt toarta. Nu i-am spus absolut nimic, am luat-o frumos de jos, am dus bucatelele la cos si i-am spus ca nu-i nimic, ii da mami alta cana insa ea era atat de dezamagita si de amarata ca s-a spart canita, parca se astepta s-o cert eu.Plange foarte repede si din absolut orice. Am momente cand plang amandoua si mie-mi vine sa-mi iau campii.
post signature

duminică, 24 iunie 2012

Radem in hohote


     Astazi cea mica era pe pat la tati si dormea, si de-o data o aud razand. Cred ca visa si mi-am amintit cat de uimiti am fost cand am auzit-o prima oara pe Ema razand in hohote. 

post signature

sâmbătă, 23 iunie 2012

Colicei

     Deja au inceput coliceii, desi sperasem ca poate scapam de ei se pare ca nu avem sanse. Ieri a plans sarmana incontinuu nu mai reuseam s-o linistesc nici la san, nici in brate, nici afara. A fost, ce-i drept, si foarte cald si poate e un cumul de factori insa m-a cam terminat. Am pus sa fac o mancarica cu carnita vsi a fiert sarmana carnita aia ca nu reuseam sa mai ajung la bucatarie. Intr-un final am terminat mancarea si am reusit sa si mancam cu Lorena in brate si rugandu-ma de Ema sa manance...dar a mancat o bucata mare de carne si cu legumite si apoi a cerut si un iaurt. 
     Insa marea provocare a venit dupa aceea cand a trebuit s-o pun pe Ema la somn si Lorena nu putea sa adoarma, iar Emei degeaba i-am spus povestea, am pupat-o, am invelit-o ca ea vrea s-o ia mami in brate sa poata dormi, si Lorena plangea in patut iar eu, din pacate mi-am pierdut rabdarea si am certat-o pe Ema sa doarma singura ca nu pot sa ma ocup odata de amandoua, insa cand am vazut tristetea din ochisorii aia care s-au umplut pe loc de lacrimi mi-a parut rau, Ir ea tot imi spunea "Da' eu vreau sa dorm cu tine" si suspina. Pana la urma am scos-o pe Lorena din camera i-am inchis usa, am invelit-o din nou si am pupat-o si tot singura a adormit cat eu am leganat-o in continuu pe Lorena in camera cealalta. 
     Abia pe la ora 17.00 s-a linistit si ea si a adormit si nu s-a miscat vreo trei ore. Se racorise putin si afara si a dormit linistita, iar eu m-am asezat langa Ema si m-a gasit langa ea cand s-a trezit, ne-am iubit, ne-am pupat, ne-am gadilit si parca i-a mai trecut supararea. Mi-e mila de ea si incerc sa o iau si pe ea in brate, cat e treaza Lorena le mai iau si le gadil pe amandoua si le pap si ne jucam impreuna toate trei, ii place sa-i facem Lorenei gimnastica si mica rade si se distreaza si ea, insa inevitabilul se produce si tot se supara ca vrea ceva cand eu nu pot sa-i dau.
     Aseara, de exemplu, m-am mirat foarte tare ca a acceptat sa mearga sa doarma la Irinel si maine sa mearga pana la tara si sa se intoarca repede. Irinel sarmanul cred ca a intrebat doar asa, dar daca fata a acceptat a trebuit sa-i pregatesc bagajul si a luat-o cu el. De obicei nu prea vrea sa mearga nicaieri fara mine dar aseara a zis da din prima.  
     In mare ele sunt fete cumintele, si ma descurc bine cu ele, insa mai vine cate o zi din asta care ma termina fizic si psihic, iar cand simt ca nu mai pot ma uit la ele (cand se aseaza Ema langa Lorena cand doarme si o priveste cu ochisorii aia mari, cu atata drag) si imi dau putere sa incep o noua zi.

post signature

vineri, 22 iunie 2012

Pedepsita


    
     Sarmana Ema e cam pedepsita de cand am venit cu bebitza acasafiindca nu prea mai are iesire in timpul zile si cat suntem numai noi trei acasa sta mai mult in casa. Singura iesire e pe balcon insa pe la pranz deja se face mult prea cald si acolo fiindca incepe sa bata soarele destul de tare. Tin minte totusi ca cu Ema stateam foarte mult pe afara, insa mai aveam si putina umbra, sau mergeam in parc unde e mult mai racoare si stateam acolo toata ziua. Acu' trebuie sa tin cont de orele de masa si somn ale Emei (ca la Lorena papa e la p;urtator, iar nani se rezolva in carut). Sper totusi sa reusesc sa ma organizez astfel incat sa le impac pe amandoua si sa mai reusesc sa mai fac si papita si cate ceva prin casa.
post signature

Am doua saptamani

  
    Ieri minunea mica a implinit doua saptamani, ocazie cu care ne-am si cantarit si are deja 4000g. Creste repede printesica dar asta mi-am dat seama si prin faptul ca are multe costumase care deja nu-i mai vin, ii erau fixe cand le-a primit si cand incerc sa i le dau constat ca sta cu piciorusele ghemuite mititica, asa ca...altul la rand. 
     E destul de cald la noi in casa si a avut si vreo doua zile mai agitate, insa in mare e o fetita cuminte. Ema in schimb cauta atentie cu orice pret: alaltaieri mi-a zis ca ea vrea sa fie fwtita obraznica fiindca mami n-o iubeste ca nu mai doarme cu ea si sa-i mut patul Lorenei inapoi langa perete (n-o las sa sara pe pat si nu-i convine, iar seara intai tre s-o linistesc pe Lorena pentru ca apoi sa-i poi spune Emei povestea si s-o iau in brate s-o adorm). Oricum am stat noi mult de vorba si se pare ca ne-am inteles ca mami iubeste la fel amandoua fetitele, chiar daca trebuie s-o tina mai mult in brate pe Lorena sa-i dea sa pape. In general nu pare deranjata cand o tin pe cea mica la tzitzi insa are momente de gelozie, si mai nou se cere in brate si ea foarte des, cand la mine cand la tati...desi ea nu statea in brate.

     Avem deja o saptamana de cand iesim cate putin afara seara, ieri chiar am stat destul de multisor insa incepusera sa ne atace tantarii asa ca ne-am intors acasa. A inceput sa se invete si cu baita si nu mai plange decat putin cand o scot...cred ca o ia putin frigul.

post signature

joi, 14 iunie 2012

Tati si Lorena

      O imagine care face mai mult de cat o mie de cuvinte... 


     Si, inca, in pozica asta Lorena e botosica, dar cand iti trage un zambet te topesti. Imi aminteste mult de Ema cand era bebel si chiar de multe ori gresim si-i spunem Ema.

post signature

miercuri, 13 iunie 2012

Doua papusi



     M-am jucat putin si mi-am dat seama ce mult seamana intre ele papusicile mele, nu-i asa? post signature

marți, 12 iunie 2012

Bun venit acasa Ana Lorena



     Ieri mi-am adus acasa cea de-a doua printesa si am revazut-o pe Ema de care-mi era tare dor, dar cel mai mult m-a emotionat faptul ca Ema pare sa o accepte si sa o iubeasca pe cea mica si s-a comportat mult mai bine decat ma asteptam.
     Insa cred ca ar trebui sa incepem cu inceputul:Ana Lorena s-a nascut joi 07 iunie 2012, a cantarit la nastere 3700g si avea 50cm si mi s-a parut asa grasuta si frumoasa toata rosie si cu perisorul negru ca si Ema numai ca nu asa mare. Prima oara cand iti vezi puiul traiesti niste sentimente care nu se compara cu nimic altceva... 

     De cum au dus-o in salon si pana peste doua ore cand am avut voie sa ma misc si mi-au dat-o langa mine a tipat incontinuu insa asistentele n-au vrut sa mi-o dea, au preferat s-o auda plangand, iar mie imi era asa mila.Cum mi-au dat-o am pus-o la san si s-a linistit pe loc, iar de atunci a cam stat conectata la tzitzi mai tot timpul, nu aveam voie nici la baie ca ea tinea tzitzi in gurita si dormea cu o manuta pusa asa pe deasupra. Cam asa au trecut primele doua zile in spital. Abia din a treia zi a deschis ochisorii si a inceput sa mai stea si treaza sa mai conversam cate putin.
      Intre timp am vorbit cu Ema la telefon si a auzit-o plangand si apoi ma tot punea s-o fac sa planga sa o auda. Cand i-a aratat tati poza pe internet i-a zis ca-i frumoasa dar ca ea e mai mare si tare m-a mai amuzat. Luni ne-au lasat sa plecam acasica pe la pranz asa ca tati s-a dus duminica seara si a adus printesa cea mare de la bunici, au dormit amandoi, iar dimineata tati a imbracat-o, i-a dat laptic si a dus-o la gradi. Apoi, dupa ce ne-a luat pe noi de la spital, tati a mers dupa Ema la gradi si apoi am mers cu totii acasa. Ema se uita asa frumos la Lorena si spunea "uite tati ce micuta e si frumoasa!".
     Dupa aceea tati a trebuit sa se intoarca la serviciu si m-a lasat cu gazele acasa. Sunt foarte mandra ca am reusit sa le culc pe amandoua si au dormit doua ore, intrucat Ema n-a apucat sa mai doarma la gradi si daca nu doarme nu prea ai cu cine te intelege. Dupa ce s-a trezit ne-am jucat noi doua putin pana sa se trezeasca Lorena si apoi i-am pus desene animate in camera la tati si m-am asezat langa ea pe pat.la care Ema imi zice: "de ce nu te duci dincolo, daca plange copilul tau?". In momentul ala nu prea am stiut cum sa reactionez si am ramas putin blocata asa ca n-am mai zis nimic, i-am explicat doar ca e a noastra ca e surioara ei desis stia foarte bine asta fiindca o intrebase Iri cine-i mama si tata Lorenei si ea a zis ca mami si tati ei.
     Oricum intalnirea a decurs foarte bine, iar Ema  se cunoaste ca de-acum e domnisoara mare si intelege (nu prea asculta...dar intelege :P). Fascinatia ei raane cum papa bebe lapte din tzitzi si se catara peste mine si se uita cum o alaptez.. Chiar ma intreba la un moment dat "de ce-i spunem Lorena daca e bebelus?". Vrea mereu sa stea pe langa ea sa o vada cum doarme, a fost cu tati si au cumparat o jucarioara de plus cu melodii pentru surioara ei si Lorenei chiar ii place sta si se uita atent sa vada de unde se aude melodia.

   Iri a fost primul care a venit s-o vada iar bunicii au vazut-o pe internet si in pozici.



post signature

miercuri, 6 iunie 2012

Singurica si trista


     Chiar daca bebelina asta grasa si lenesa nu vrea sa scoata capul in lume sa ne cunoasca, tati nu prea a avut alta solutie asa ca luni seara mi-a dus printesa la tara (cu gandul ca hai nu luni, nu marti, dar poate macar pe miercuri se hotaraste si Lorena sa vina pe lume) iar mie mi-e atat de urat singura acasa, intru in camera ei si vad ca toate sunt la locul lor, si e liniste si ma apuca depresia. Chiar azi dimineata ii spuneam lui tati ca am sa rastorn un sac de jucarii in mijlocul camerei, sa-mi fie imaginea mai familiara.    
     Am vorbit cu ea ieri de multe ori si era vesela, inca nu-mi simte lipsa, insa eu o simt pe-a ei. N-am ce-i face...sunt indragostita iremediabil de puiul meu.

post signature

sâmbătă, 2 iunie 2012

La gratar

    Desi ar trebui sa fug spre maternitate in orice moment m-am saturat sa stau in casa si, desi nu ma simteam chiar in forma, am acceptat o invtatie la iarba verde din partea unor prieteni. Si, sincer va zic, nu am regretat alegerea facuta, mai ales din privinta Emei care a alergat prin iarba, s-a jucat cu mingea si s-a simtit foarte bine la aer curat. 
     Si fiindca nu avea cine sa se ocupe de gratar sarmanii copii au trebuit sa ne si pregateasca de mancare :P



post signature

vineri, 1 iunie 2012

1 iunie


     Daca tot n-a fost astazi la gradinita, i-am promos Emei ca, dupa ce vine tati de la serviciu, mergem in parc. Asa ca, desi vremea nu prea a tinut cu noi, la ora 18.00 ne-am pornit la plimbare. Unchiul Irinel a vrut si el sa vina cu noi, asa ca ne-am oprit si l-am luat si am tras o fuga pana la topogane. Era in parc o mare de oameni, de parca se mutase tot Botosaniul acolo si asta mai ales fiindca primaria a hotarat ca de ziua copilului sa fie accesul gratuit la spatiul de joaca si la barcute. Prin urmare ne-am oprit putin la topoganele si leaganele care sunt fara plata de obicei, si care acum nu mai reprezentau un punct de atractie, am dat-o o data in ratuste si numai bine ne-a alungat ploaia.
     Oricum sunt foarte mandra de fetita mea care a inteles ca e aglomeratie prea mare si n-a insistat sa ramanem la spatiul de joaca. Oricum tati e liber inclusiv luni asa ca o s-o aducem cu siguranta sa-si prinda si ea pofta de joaca si poate avem noroc si de vreme mai buna.

post signature
Ticker Nou Nascuti
Ticker Nou Nascuti
 

Printesei mele cu drag Published @ 2015 by AlinaS produse de papetarie personalizate