Chiar daca bebelina asta grasa si lenesa nu vrea sa scoata capul in lume sa ne cunoasca, tati nu prea a avut alta solutie asa ca luni seara mi-a dus printesa la tara (cu gandul ca hai nu luni, nu marti, dar poate macar pe miercuri se hotaraste si Lorena sa vina pe lume) iar mie mi-e atat de urat singura acasa, intru in camera ei si vad ca toate sunt la locul lor, si e liniste si ma apuca depresia. Chiar azi dimineata ii spuneam lui tati ca am sa rastorn un sac de jucarii in mijlocul camerei, sa-mi fie imaginea mai familiara.
Am vorbit cu ea ieri de multe ori si era vesela, inca nu-mi simte lipsa, insa eu o simt pe-a ei. N-am ce-i face...sunt indragostita iremediabil de puiul meu.
