Insa cantecelul asta chiar se pliaza foarte bine pe relatia mea cu Ema, pentru ca desi nu-mi propun sa o rasfat, de cele mai multe ori cand o cert fie imi trage un zambet strengaresc fie pune cel mai scump botic din lume si ma indupleca pe loc....asa ca nu-mi mai ramane decat sa-i cânt:
Avea tanti Marioara, avea un baiat;
Mititel cu ochi albastri, par carliontat.
Si mai toata ziulica, el mereu cerea
Mama l-auzea indata si asa-i canta..
R: Manca-l-ar mama de baietel,
Manca-l-ar mama de rasfatel,
Cum sa ma-ndur eu sa dau in el
Pai nu vedeti cat e de mititel?
Cand se aseza la masa nimic nu-i placea...
Doar gusta un pic din ciorba, nasul si-l stramba..
Prajituri si ciocolata el mereu cerea
Mama l-auzea indata si asa-i canta...
Cand juca-n sufragerie fotbal pe parchet,
Dintr-un sut a facut tandari geamul la bufet…
Cristaluri si portelanuri el mereu spargea
Mama l-auzea indata si asa-i canta...
Ce-i drept la noi se impune o mica modificare....si deci cantecelul ar veni cam asa :D
Manca-u-ar mama de papusica,
Manca-u-ar mama de rasfatica,
Cum sa ma-ndur eu sa-i dau bataica,
Pai nu vedeti cat e de mititica?