vineri, 30 octombrie 2009

Buna dimineata



Un surâs face cât o mie de cuvinte, iar fatuca asta poznașă îmi lumineaza diminețile. Îi place la nebunie sa doarma cu noi în pat...și sincer...și mie mi-e drag să mă trezesc lângă ea, mai bine spus să mă trezească ea tragându-mă de par, sau suindu-se călare pe mine, sau încercând cu disperare sa-mi ridice bluza de pijama să ajungă la țiți, sau pur și simplu stând în funduleț între noi și uitându-se la mine. E cel mai frumos "Bună dimineața" pe care l-am primit vredată și pentru asta îți mulțumesc, iubita mea!

Drag mi-i jocul romanesc

Si daca tot v-am povestit cum canta printesa trebuie neaparat sa subliniez faptul ca nici dansul nu-i este strain :))
De dimineata pana seara merge radioul pe Itzy Bitzy si de cate ori aude o melodie care ii place incepe sa dea din fund sa bata din palmute si sa se invarta. cel mai draga imi e cand vine la mine si ma ia de maini sa dansam impreuna...e tare scumpita.
In week-end la Piatra a invatat sa danseze Alunelul si tare-i mai place. Daca suntem toti trei acasa si noi doua fetele incepem sa dansam se duce si-l ia si pe tati...si asa dansam noi toti alunelul. E asa haioasa, am invatat-o ca la versul "Mare, mare se va face" sa ridice manutele in sus si sa se intinda... iar cand spun "Sa ramana mititel" sa ne tupilam ca piticii.




Si daca tot am vorbit de Alunelul am sa pun si versurile, sa ramana pentru posteritate :))

Alunelu', Alunelu', hai la joc,
Sa ne fie, sa ne fie cu noroc.
Alunelu', Alunelu', hai la joc,
Sa ne fie, sa ne fie cu noroc.
Cine-n hora o sa joace,
Mare, mare se va face.
Cine n-o juca de fel
Sa ramina mititel.

Artista de mica dom'le


Fie'mea adora muzica si tare mi-e draga, dar pe langa faptul ca o asculta cu placere iubita mea a inceput sa faca si vocalize. A inceput prin a-si canta aaa aaa aaa cand ii era somn iar acum ingana dupa radio, canta cand se da in leagan si imi vine sa-i pap toata gurita de cantareata.

Manca-l-ar mama de rasfatel

Tocmai canta la radio o melodie care-mi aminteste din nou de copilarie. O stiu de cand eram mica, dar se pierduse pe undeva uitata intr-un sertar impreuna cu alte amintiri, pe care le readuce la viata minunea mea mica. E adevarat ca un copil te face sa traiesti altfel, te face sa te intorci in timp si cate-o data chiar simt ca am dat in mintea copiilor :))
Insa cantecelul asta chiar se pliaza foarte bine pe relatia mea cu Ema, pentru ca desi nu-mi propun sa o rasfat, de cele mai multe ori cand o cert fie imi trage un zambet strengaresc fie pune cel mai scump botic din lume si ma indupleca pe loc....asa ca nu-mi mai ramane decat sa-i cânt:

Avea tanti Marioara, avea un baiat;
Mititel cu ochi albastri, par carliontat.
Si mai toata ziulica, el mereu cerea
Mama l-auzea indata si asa-i canta..

R: Manca-l-ar mama de baietel,
Manca-l-ar mama de rasfatel,
Cum sa ma-ndur eu sa dau in el
Pai nu vedeti cat e de mititel?

Cand se aseza la masa nimic nu-i placea...
Doar gusta un pic din ciorba, nasul si-l stramba..
Prajituri si ciocolata el mereu cerea
Mama l-auzea indata si asa-i canta...

Cand juca-n sufragerie fotbal pe parchet,
Dintr-un sut a facut tandari geamul la bufet…

Cristaluri si portelanuri el mereu spargea
Mama l-auzea indata si asa-i canta...



Ce-i drept la noi se impune o mica modificare....si deci cantecelul ar veni cam asa :D


Manca-u-ar mama de papusica,

Manca-u-ar mama de rasfatica,

Cum sa ma-ndur eu sa-i dau bataica,

Pai nu vedeti cat e de mititica?


miercuri, 28 octombrie 2009

25 octombrie - Plimbareata plimbaretilor

In week-end am fost plecati la Piatra, in vizita la bunici. Acolo am prins vreme frumoasa, Ema a stat toata ziua afara, a fugarit pisoii, s-a jucat cu catelul, a dat papa la pui si la iepurasi, desi era putin ragusita si ma tem sa nu-i fi facut mai mult rau decat bine, dar mi-era asa draga cum se bucura ea de fiecare animalut si chiuia si radea si batea din palmite si se apleca sa-i prinda si sa-i mangaie pe toti incat nu m-a lasat inima s-o bag in casa.
Acolo ne-am intalnit si cu verisoara ei, Elektra care venise si ea in vizita la bunica insa nu s-au putut juca impreuna atat cat ne-am fi dorit fiindca era destul de bolnavioara si n-a stat mult pe la noi. M-a surprins insa reintalnirea dintre cele doua printese. Elektra fiind cu cateva luni mai mare a tinut-o minte pe Ema si i-a fost dor de ea, cum a vazut-o a inceput s-o strige: Ema-Ema si cand ne-am apropiat de ea a inceput s-o mangaie pe fatuca si sa-i dea pup, desi Ema era prea mica cand am plecat din Grecia ca s-o mai tina minte.
In schimb Ema a tinut-o minte pe Bunica Cica si s-a bucurat sa o revada, alaturi de bica, bicu, Adi si de bica lu' mami.
Punem si cateva pozici:
Elektra:


Ema si Elektra:


O pozica de grup:


O noua joaca descoperita de Ema, trasul cu ladita prin casa...pe post de saniuta probabil, face pregatire pentru la iarna...ca si-asa nu mai are mult pana vine cu totul peste noi :P


Maimuticii ii place la Piatra fiindca bicu ii face toate jucariile posibile, o danseaza pe palme, o face avionul, o zbantuie in toate felurile, ca doar la ce sunt buni bunicii? :))
...
E tare frumos la plimbare, dar parca cel mai bine e acasa....
Tati a avut liber si luni asa ca ne-am intors acasa abea luni seara, insa cum am intrat pe usa ema a inceput sa rada si sa-mi aduca pe rand toate carticelele, isi lua in brate toate jucariile si a facut in fuga un tur al casei. Cat e de mica si stia ca a ajuns acasa, si ca dovada ca cel mai bine e acasa, fetita mea a dormit linistita la ea in patut de la 10 pana pe la 6 cand am luat-o in pat si am pus-o intre noi cum obisnuim in fiecare dimineata si am mai dormit pana pe la 8

Gainusa cea moțata

De cand am tuns-o nu a mai fost nevoie s-i prind parul sa nu-i vina in ochi si nu i-am mai facut codite, nu i-am mai pus clamite...si astazi a rasturnat paharul cu clame si elastice de par si mi-a adus un pumn sa i le pun in cap. Asa de dragalasa mi le dadea cate unul si intorcea capul sa-i pun in toate partile...Desi cand i le puneam frecvent avea obiceiul sa si le scoata din par acum a stat cuminte cu capul plin de codite si clamite si i le-am scos eu cand am pus-o la nani.

Nani, nani, puiul mamei...


Fetita mea are doua saptamani de cand se culca seara pe la 10-11 si se trezeste dimineata pe la 7 papa tzitzi si inapoi la nani pana la 9.30. CEl mai interesant e faptul ca a inceput sa nu se mai trezeasca de una singura, insa, exact in ziua in care ma hotarasem sa nu-i dau tzitzi daca se trezeste, sa-i dau putina apa, s-o legen si sa sper ca va adormi la loc. In ultimele 2 saptamani s-a trezit noaptea doar de 2-3 ori dar motivat...ba mucuti, ba am trezit-o noi cand am venit de la nunta, ba o maseluta rea....dar in general doarme, iar eu parca sunt alt om de cand dorm o noapte intreaga. In primele nopti ma trezeam singurica la program dar ema facea nani cuminte asa ca adormeam la loc.....acum nu ma mai trezesc decat daca se foieste sau scanceste.

La nunta

Sambata 17 octombrie a fost nunta Suzanei si a lui SEbi...si cum cel mai important membru al familiei noastra nu putea lipsi, a imbracat-o mami pe Ema in rochita, cu ciorapei albi si i-a luat pantofiori rosii de lac si i-a pus hainiita de blana si am plecat cu totii la nunta.

Acolo am stat putin, am facut poze cu mirii, apoi am dus fetita acasa, m-am schimbat si eu in pijamale sa nu ma vada pe picior de plecare, am adormit-o...cu greu, ce- drept, m-am reimbracat in rochie si am plecat inapoi cu tati lasand printesa cu buni. Recunosc ca am avut emotii si am stat toata noaptea cu ochii pe telefon sa vad daca nu ma suna sa merg acasa. Insa problema a fost mai mult in mintea noastra fiindca Ema a dormit neintoarsa....s-a trezit abea cand am ajuns noi acasa dimineata...si s-a hotarat ca daca eu am trezit-o pe ea...ma va tine si ea pe mine treaza...asa ca timp de aproape 2 ore nu m-a lasat sa dorm....a papat tzitzi, apoi cand s-a plictisit a inceput sa ma ciupeasca de tzitzic. Doar pe la 7 jumate am reusit sa adormim si noi insa la 8 s-a gandit cumnatelul meu sa vina in vizita si ne-a trezit :(. L-a trimis tati acasa si am adormit din nou. Ema a dormit pana pe la 10.30 si noi cu ea. Apoi am dus-o pe bica la masina si pe la ora 2 ne-am culcat inapoi si am mai dormit cu totii inca vreo 3 ore. A fost foarte frumos la nunta si chiar imi era dor sa dansez si ma bucur ca Ema a fost cumintica si a facut nani cu buni :)

Are mama o fetita cat un ghemotoc/Are mama o fetita harnicuta foc...

Ce daca-s mica...credeti ca n-o ajut pe mami la treaba?....Ba chiar stiu sa sterg praful, intind cu manutele patura cand mami face patu, sa nu aiba cute....si o ajut chiar sa traga cu aspiratorul :P

Trenule masina mica, unde-o duci pe Emilica

Ieri a fost putintel mai cald afara si cum maimutica n-a putut dormi din cauza mucisorilor am scos-o la plimbare in parc...fiindca jos la bloc se baga in toate baltile.
Si ne-am stabilit noi in parc pe-o bancuta, o pun jos...si fiica-mea fuge glont de langa mine. Vazuse trenuletul si s-a dus sa stea de vorba cu anumalutele....asa ca ce sa faca mami, l-a chemat pe nenea si i-a dat banuti sa porneasca trenul sa plimbe fata. Am avut ceva emotii dar Ema n-a avut nici o treaba, asa mandra si incantata se invartea ea in trenulet...si evident ca nu s-a multumit doar cu locomotiva...a trebuit sa incerce si vagoanele sa vada cat sunt de confortabile :))

apoi a fugarit porumbeii prin iarba, si pe mami pe alei, s-a jucat cu frunzele uscate cazute pe jos....s-a simtit foarte bine mititica

11 octombrie - la munca campului

In week-end am fost putin la tara, sa ne mai bucuram putin de soare si vreme buna....iar Ema, ca o fetita mare a ajutat-o pe bica sa stranga nuci din gradina,

apoi i-a deschis (a se citi inchis :)) ) poarta

a cules cu Noemi iarba pentru pui

si s-a plimbat si cu caruta, ca orice tarancuta care se respecta :D.

I-au placut tare mult calutii, a inceput sa rada si sa chiuie si sa vorbeasca cu ei imediat ce i-a vazut. II sunt tare dragi animalutele

Amintiri

Am inceput sa scriu acest Blog cand Ema era mica, mica (de parca acum la 1 an si 3 luni e enorma, dar na...pentru mine acum e mareee :P) insa abea acum, cand foarte multe mamici imi cer sa le fac carticele in care amintesc evenimentele notabile din primul an de viata al puilor lor imi dau seama ce inseamna acest jurnal. Tot citind diverse texte in carticelele puilor am inceput sa citesc si eu din urma si sa-mi dau seama ca am uitat multe lucruri importante. Noroc cu tehnologia care ne permite sa ne uitam in urma in timp si sa ne aducem aminte cu placere de momentele trecute. Asa ca am concluzionat ca memoria de parinte este destul de scurta. Tii minte etapele mari in general, tii minte evenimente notabile precum prima cazatura de marginea patului, cand si-a facut o vanataie de mai mare frumusetea, cum se uita uimita la primul bradut plin de globuri si beculete, cum a inceput sa mearga si cum se trantea cu fundul de pamant cand nu-i convenea ceva, dar uiti anumite sunete-cuvinte pe care le scotea, uiti ca era mai grasuta sau mai slabuta, cum ii statea parul, cum mirosea a lapte, cum plangea sau cum dormea. Asa ca nu e de mirare ca majoritatea parintilor atunci cand ajung sa aiba copii mari, spun ca ei au fost cuminti cand au fost mici, sau ca au fost rai si obraznici (vezi cum povesteste tata cum adormea el leganandu-ma pe picioare si eu n-aveam nici un gand, ca l-au strigat vecinii cand pleca la serviciu sa-i spuna ca fata lui mica, adica eu, era in varful casei pe consola, sau cum bateam cu Catalin cuie in mozaicul de pe scarile din fata casei, sau ca eram mereu pe garduri si-n copaci si am rupt o plasa de ochelari).
Memoria selectiva isi face datoria si poate ca este mai bine asa, pentru ca altfel mi-as aminti cum mi-a fost cumplit de rau in primele 4 luni de sarcina, si nu doar prima privire aruncata catre puiul de om abea nascut, tot murdar, si paros care plangea si dadea din manute si piciorute si care-mi prea inca de pe atunci cel mai frumos lucru de pe pamant.
Asa ca nu ne ramane de facut decat sa o pozam si sa o filmam cat mai mult pe Ema, ca sa avem la ce ne uita plangand atunci cand ea va zbura din cuib si noi ca doi mosneguti vom dori sa ne amintim cum era cand era mititica. Ca doar de asta a cumparat tati si camera video, si camera foto si mami nu mai lasa camera din mana de cate ori o vede pe Ema plina de mancare pe la gurita, sau jucandu-se cu o jucarie noua, sau calarindu-l pe tati.

Crizute de "Guliver"

De vreo saptamana minunea mea mica a inceput sa faca frecvent nste crizute de alintatura (cand vrea ceva anume si nu-i dau sau n-o las sa faca ce vrea se arcuieste, se incovoaie, se trage, se tranteste si se taraie pe jos, tipa cat o tin plamanii, etc) crizute pe care eu le-am asociat cu faptul ca fiind bolnavioara saptamana trecuta am cam lasat-o in banii ei. Insa frunzarind pe forum, in cautarea unei metode de a gestiona aceste crize am gasit un articol foarte interesant, care m-a facut sa inteleg ca aceste crizute nu au de fapt legatura cu alintatura...ci cu faptul ca fetita mea creste, este un omulet care ar vrea sa poata face orice, iar neputinta, sau de cele mai multe ori, interdictiile puse de noi, parintii, ii induc aceasta stare de nervi si de frustrare. Asa ca imi propun ca de astazi sa fiu mai calma cu ea si sa incerc sa-mi inteleg puiul, sa-i fiu prieten nu stapan...si fiindca recunosc ca am memorie scurta am sa copii si articolul ca sa-l citesc si sa-mi amintesc ce-am promis, de cate ori dau cu ochii de el...si de ce nu, poate ajuta si pe alti parinti care obisnuiesc sa mai citeasca nazdravaniile Emilicii.

"Copilul este un Gulliver in tara uriasilor. El este micut si nu ajunge sa deschida usa, sau sa aprinda lumina, nu poate sa deschida frigiderul sau sa iasa pe balcon. Uneori nu il lasam noi sa faca anumite lucruri (pe care le consideram nepotrivite sau periculoase), asa ca micutul incepe sa se frustreze. El vrea sa faca tot ce fac si adultii, dar pentru ca nu poate, se enerveaza. Este perioada frustrarilor copilasului, crizelor si nemultumirilor, care se transforma in frustrari ale parintilor. Cred ca una dintre erori pe care noi parintii le facem este aceea de a-l trata pe copilas ca pe un adult. Chiar daca juniorul reuseste sa faca foarte multe lucruri, recunoaste culori si animale, stie sa spuna ce varsta are, el totusi este un copilas. Iar noi totusi ii vorbim ca unui adult si suntem nedumeriti de ce el nu intelege. El nu are inca sentimentul proprietatii si al imprumutului. El stie ca daca vrea acum o jucarie, se va duce si o va smulge din bratele unui alt copil din parculet. Sau la fel de bine i se poate intampla ca jucaria lui sa fie luata, si atunci: tine-te bine, ca urmeaza scandalul. Gulliver are o scuza sa se enerveze si sa protesteze, pentru ca el este in tara uriasilor. Dar uriasii nu au nici un motiv sa agraveze situatia si sa contribuie si ei la scandal, transformand totul intr-o frustrare generala.

In viziunea mea, solutia este calm si multa empatie. Nu e usor sa fii un Gulliver si sa incerci sa intelegi cum functioneaza lucrurile in lumea uriasilor. Invatamintele cele mai importante pot fi dureroase si greu de acceptat. Si noi, adultii, ne enervam atunci cand lucrurile nu merg asa cum vrem noi. Iar copilasii se enerveaza pentru ca ei nu stiu regulile din lumea uriasilor si nu inteleg de ce lucrurile nu merg asa cum vor ei. De multe ori si presiunea sociala ne indeamna sa nu fim calmi, atunci cand la coada de la supermarket sunt cateva perechi de ochi care se uita la tine ca la un parinte denaturat, si citesti in privirea lor faptul ca nu esti in stare sa iti stapanesti copilul. Parintii trebuie sa ignore aceste priviri “atotstiutoare” si sa se concentreze pe nevoile copilasului. Sa ramana calmi, mamica sa faca front comun cu taticul si sa il ajute pe micut sa depaseasca momentele de furie."

P.S. Sper sa si reusec fiindca s-a cam terminat butoiul cu calm si rabdare...dar poate gasesc undeva sa-mi mai cumpar

Prietena mea Cezara

Ema si-a gasit o noua prietena in bloc...o fetita cu cateva lunite mai mare decat ea, pe nume Cezara....De cand s-au descoperit se viziteaza cam in fiecare zi..ema cand o scot pe hol sa iesim afara prima oara se duce si bate la usa Cezarei, si cezara la usa Emei, sunt tare dragalase impreuna...dar Cezara acum merge la Cresa si fetele se vad mai rarut...De cateva zile nu s-au mai vazutsi deja ne e dor de mititica. Ele se jucau frumos si la noi..si la vecini, si afara....si invatau tot felul de prostioare una de la cealalta

Inceputul

Ema Nicoleta este printesa noastra mica si de cand a venit pe lume ne-a umplut viata de veselie.
Inca de cand s-a nascut mami Alina i-a facut iubitei ei un jurnal online pe care l-a tinut pana acum pe Yahoo, insa acum s-a hotarat sa-l mute pe Blogger......

asadar...inceputul il gasiti aici Ema Nicoleta
 

Printesei mele cu drag Published @ 2015 by AlinaS produse de papetarie personalizate