Deja au inceput coliceii, desi sperasem ca poate scapam de ei se pare ca nu avem sanse. Ieri a plans sarmana incontinuu nu mai reuseam s-o linistesc nici la san, nici in brate, nici afara. A fost, ce-i drept, si foarte cald si poate e un cumul de factori insa m-a cam terminat. Am pus sa fac o mancarica cu carnita vsi a fiert sarmana carnita aia ca nu reuseam sa mai ajung la bucatarie. Intr-un final am terminat mancarea si am reusit sa si mancam cu Lorena in brate si rugandu-ma de Ema sa manance...dar a mancat o bucata mare de carne si cu legumite si apoi a cerut si un iaurt.
Insa marea provocare a venit dupa aceea cand a trebuit s-o pun pe Ema la somn si Lorena nu putea sa adoarma, iar Emei degeaba i-am spus povestea, am pupat-o, am invelit-o ca ea vrea s-o ia mami in brate sa poata dormi, si Lorena plangea in patut iar eu, din pacate mi-am pierdut rabdarea si am certat-o pe Ema sa doarma singura ca nu pot sa ma ocup odata de amandoua, insa cand am vazut tristetea din ochisorii aia care s-au umplut pe loc de lacrimi mi-a parut rau, Ir ea tot imi spunea "Da' eu vreau sa dorm cu tine" si suspina. Pana la urma am scos-o pe Lorena din camera i-am inchis usa, am invelit-o din nou si am pupat-o si tot singura a adormit cat eu am leganat-o in continuu pe Lorena in camera cealalta.
Abia pe la ora 17.00 s-a linistit si ea si a adormit si nu s-a miscat vreo trei ore. Se racorise putin si afara si a dormit linistita, iar eu m-am asezat langa Ema si m-a gasit langa ea cand s-a trezit, ne-am iubit, ne-am pupat, ne-am gadilit si parca i-a mai trecut supararea. Mi-e mila de ea si incerc sa o iau si pe ea in brate, cat e treaza Lorena le mai iau si le gadil pe amandoua si le pap si ne jucam impreuna toate trei, ii place sa-i facem Lorenei gimnastica si mica rade si se distreaza si ea, insa inevitabilul se produce si tot se supara ca vrea ceva cand eu nu pot sa-i dau.
Aseara, de exemplu, m-am mirat foarte tare ca a acceptat sa mearga sa doarma la Irinel si maine sa mearga pana la tara si sa se intoarca repede. Irinel sarmanul cred ca a intrebat doar asa, dar daca fata a acceptat a trebuit sa-i pregatesc bagajul si a luat-o cu el. De obicei nu prea vrea sa mearga nicaieri fara mine dar aseara a zis da din prima.
In mare ele sunt fete cumintele, si ma descurc bine cu ele, insa mai vine cate o zi din asta care ma termina fizic si psihic, iar cand simt ca nu mai pot ma uit la ele (cand se aseaza Ema langa Lorena cand doarme si o priveste cu ochisorii aia mari, cu atata drag) si imi dau putere sa incep o noua zi.
