De cand tot ma chinui sa o duc la teatru si in sfarsit am reusit duminica, cand la ora 12.30 am urmarit piesa "Alba ca zapada si cei sapte pitici"
Desi tati era la serviciu si nu aveam masina ne-am facut frumoase...si ne-am pornit singurele spre Botosani sa mergem la teatru.
Nu intelegea ce-i cu atata lume acolo, vedea atatia copii cu mami si cu tati...si a inceput sa planga ca vrea si Ema pe tati, apoi a vrut pe jos sa alerge cu copiii pe langa scena, iar cand a inceput spectacolul, mami a luat-o in brate ca Emi e mititica si nu vedea de pe scaunelul ei.
Cand a inceput piesa s-a speriat putin ca nu intelegea de ce s-a stins lumina, si cred ca si muzica de fundal era cam tare, dar cand a vazut ca toata lumea aplauda a inceput si ea sa faca bravo cu manutele mititele si scumpe. Mi-au dat lacrimile in momentul ala, si nu stiu nici pana acum de ce...m-am emotionat probabil pentru ca era un lucru nou pe care-l faceam impreuna, si mai ales era o activitate de copii mari...
Pe Emi a fascinat-o "baba", a numarat piticii, imi spunea ca Alba ca zapada face nani, cand era intinsa pe jos dupa ce ii legase vrajitoarea cingatoarea, sau cand papase din marul otravit. Una peste alta, a fost o experienta reusita, zic eu, mai ales ca ei ii plac foarte mult povestile, si nu poate face nani seara pana cand mami nu-i citeste o poveste. Acu sunt in top cocosul (Punguta cu doi bani) iezii cucuieti (Capra cu trei iezi).
Insa imi propun ca data viitoare sa il luam si pe tati cu noi, si chiar undeva in viitorul apropiat, mai ales ca la teatru este cate o piesa in fiecare duminica.
