Imi place sa ma joc....da...imi place...si constat de cele mai multe ori ca imi place sa ma joc mai mult decat le place lor. Descopar asta de fiecare data cand incerc sa le conving sa lase desenele sau tabletele si sa se joace impreuna, sau sa se joace cu jucariile, iar joaca asta trebuie in asa fel mosita si prezentata incat sa le incante, macar pentru o scurta perioada de timp cat sa uite ca la tv este Sofia sau Aladin si sa coboare cu mine pe covor sa ne jucam.
O perioada la Ema au fost masinile, apoi papusile, de toate felurile....mai nou papusile ponei pe care le imbraca si dezbraca si le pieptana de niciodata nu gasesc nici o clamita sau elastic sa le prind parul, desi cumpar cu pungile...dar toate sunt la papusi. Pe Lori o incanta orice cu ce se joaca Ema dar exact acel lucru pe care Ema il are in mana, si pe care evident ca nu vrea sa-l cedeze si invariabil ajungem la tipete, fugareli, cearta si lacrimi amare de crocodil, si gata joaca.....isi amintesc ca e stins televizorul si vine Lori la mine cu o privire ca de catelus si ma intreaba..."mami pot sa dau dumu la desene?....pot?" ultimul pot de obicei cu degetul deja pe butonul de la televizor pentru ca intrebarea a fost oricum de simpla si pura complezenta.....oricum nu asteapta niciodata raspunsul si chiar daca ii spun nu pana apuc eu sa spun acel "nu" ele sunt deja prinse in actiunea unui desen animat pe care l-au mai vazut oricum de 10 ori.....dar pe care cu siguranta "nu l-au vazut niciodata"
Si ajung, din nou sa ma joc singura.........si ma joc...Zilele trecute le-am amenajat casuta pentru stikkys...niste monstruleti de cauciuc pe care-i aduce tati de la Lidl. Le-am pus sa sorteze jucariile si sa le stranga in cutii, sa lase doar piesele de mobilier, si le-am aranjat frumos pe camere, am plasat si monstruletii in casuta lor....ne-am jucat apoi maxim 5 minute, dupa care am ramas singura pe covor.
Oare tot asa de repede ne plictiseam si noi cand eram copii?
Si ajung la motivul pentru care am inceput sa scriu astazi.......aseara am avut invitati la noi cativa prieteni cu copiii. Cei mici au vrut sa joace "ursul doarme" iar una dintre fetite...de vreo 7-8 anisori s-a asezat pe pat spunand ca ea nu poate sa joace...ca e prea mare sa se joace ursul doarme......si stau si ma intreb....cand.....si mai ales de ce devenim prea mari? Eu ma joc cu drag "ursul doarme" si ma amuza de fiecare data, dar de ce incetam sa ne jucam?....
