Din cauza ca nu reuseam sa invat nimic pentru examenul la scoala de soferi, m-am vazut nevoita sa duc fata o saptamana la tara la bunici. Emi se simte bine acolo, vorbim la telefon si pe internet de nu stiu cate ori pe zi, si totusi nu reusesc sa ma adaptez la lipsa ei din casa. Pe de o parte sunt buni cei doi ani de stat acasa in concediu crestere copil, pe de altas parte, insa, se creaza o dependenta prea mare intre mama si copil.
Desi stiu ca-i e bine acolo si e bine ingrijita, de cate ori vorbesc cu ea imi vine sa plang si sa ma sui in masina sa ma duc s-o aduc acasa. Oricum nu mai e mult pana sambata, si cum termin programul la seviciu ma sui in autobuz si fug la fetita mea si stam amandoua pana duminica seara, cand va veni tati sa ne ia acasa.
