Mica mea are o saptamana foarte agitata. Mi-a facut de doua ori si febrita dar am fost la medic si nu e bolnavioara asa ca dam vina pe dinti. Se agita, plange, nu doarme noaptea...eu sunt zombi, insa de dimineata cand am reusit s-o adorm, dupa indelungi plansete si leganari, n-am putut sa dorm langa ea. Am stat s-o privesc cum facea nanita linistita, un pui atat de mic, intr-un patut atat de mare, si sugea in gol prin somnic. Mi s-a parut cea mai frumoasa imegine pe care am vazut-o vreodata, micuta, perfecta din toate punctele de vedere, cu ochisorii inchisi, dormind pe o parte ca un om mare...Tin minte ca la fel faceam si cu Ema, si mai am si acum momente cand stau si o privesc dormind, mi se pare atat de frumoasa si de linistita...
Imi iubesc enorm copiii si se pare ca-i iubesc mai mult cand dorm, poate pentru ca atunci e singurul moment in care ma pot bucura de ele in liniste, le pot admira si analiza fiecare particica din fetisoarele alea micute si dragalase.
