Va iubesc nespus...papusele cu ochi albastri

   
      Astazi am citit un mesaj superb si vreau sa-l transmit si floricelelor mele de nu ma uita..."Copiii mei sunt raza mea de soare,speranta sufletului meu, puterea de a merge mai departe si motivul pentru care eu exist. Va iubesc...puisorii mei".

     Zi de zi imi dau seama ca Ema creste, se schimba, se transforma, devine din ce in ce mai independenta (si totusi cate-o data atat de neajutorata si dorita de afectiune). Insa cat de mare ar creste cred ca ar fi intotdeauna puiul meu iubit si mic. Mi-e atat de draga cum vine de la gradi si se uita la mine cu ochianii aia mari albastri si cere in brate, sau cum spune "Eu vreau sa te iubesc" cand ma supar pe ea si-o cert, si cand vine la mine ca o pisicuta dupa ce a facut vreo boacana si ma intreaba "mami...nu-i asa ca tu ma iubesti si cand sunt obraznica?" si cand imi spune asa cum s- mai cert...imi arata repede ce-a facut, strangem sau reparam si gata.

     Intr-o seara acu' cateva zile i-a incalzit tati laptele si n-a inteles cum voia ea sa i-l faca, asa cum face bunica si aseara m-am dus in bucatarie si ea isi pusese scaunul ca dulap, scosese borcanul de miere si cacaua, pusese in canita si amesteca (sa faca ciocolata), a gustat-o si a zis ca-i foarte bun, apoi i-am pus laptele deasupra si a amestecat si apoi l-a baut. 

     Are momente cand ma cearta s-o las sa faca ea tot, ca poate singura si mimente cand vrea s-o imbrac, s-o hranesc, s-o iau in brate ca pe-un bebelus si s-o legan si s-o duc in camera la nani.

     Sambata m-a facut sa ma simt ca cel mai rau parinte din lume...am fost cu ea la Careffour sa ne uitam la jucarii sa-i scrie mosului. Parca era in rai asa sarea printre rafturile cu jucarii si ne arata cand una cand alta  si radea si chiuia, si a inteles saracuta ca nu avem bani si nu cumparam nimic, si din atatea milioane de jucarii sarmana a plecat acasa dezamagita cu un out kinder, o punguta de pufarini si-o prajitura magura puse in cosuletul ei de copii. Toate bune soi frumoaese si cand am ajuns in masina a exclamat speriata "tati, nu mi-ai luat caleasca!" (pe lista mosului era caleasca si un cuptor...un set bucatarie am cumparat deja cu cuptor care se deschide si tigaite si ce mai are el si a ramas caleasca pe care probabil o sa i-o luam de sf. Neculai). Si fiindca a fost asa cuminte si mi-a fost mila de ea ca a plecat cu inima franta acasa ca nu i-am luat nimic cand am ajuns acasa am ascuns in sacosa un set de ponei pe care-i luasem pentru sf neculai si am rugat-o sa-l ajute pe tati sa scoata cumparaturile din sacosa. I s-au luminat ochii cand i-a vazut si ne-a multumit de 3 ori ca i-am luat ponei "mami...multumesc ca mi-ai luat ponei...cu ochii mari si zambetul pana la urechi" si de atunci doarme cu poneii in pat si se joaca toata ziua cu ei...si mi-am dat seama cat de putin ii trebuie ca sa fie fericita.

     O iubeste pe Lorena si invers si au momente cand rad atat de frumos una la cealalta, in hohote si se distreaza, si-o pupa si-o imbratiseaza si-o sufoca, iar alta data striga la mine s-o cert pe Lorena ca o trage de par, c-o pisca, c-o impinge cu picioarele.

   

       Lorena e o veselie de copil si atata vreme cat ii acord toata atentia e cel mai cuminte pui de pe lume. Ii plac copiii si se uita asa frumos la ei cum se joaca si rad si sar si chiuie...de parca ar vrea si ea. Se grabeste sa creasca, vrea sa se ridice, sa vada lumea, isi plimba limbuta prin gura sa spuna ea ceva, se enerveaza cand se intinde dupa ceva si cade ca barabula, roade tot ce prinde...Gangureste foarte mult in ultimele zile, insa are si somnul foarte agitat si-si musca toata ziua manutele

     Am inceput sa-i dau sa guste cate ceva...nu sa manance ci diar asa sa faca cunostinta cu gusturile si a papat intr-o zi un pic de suculet de mar (faceam pentru Ema), in alta zi o bucatica de bostan copt, o bucatica de banana, a strans intre degete o feliuta de portocala si s-a mozolit toata. Daca mananc cu ea in brate trage de pe masa, cand fac mancare o pun hopa in carut si sta si se uita la mine, mai scartaie si ma spal si-o iau in brate, apoi o pun la loc si continui...dar crestem noi.

     "Am cei mai frumosi copii!" zise cioara...dar pentru mine asa e...are mama doua fete cucuiete frumoase si cuminti (mai mult sau mai putin) dar nu as schimba nimic la niciuna dintre ele. Astept cu nerabdare sa creasca un picut Lorena sa le vad ca se joaca impreuna, sa faca sotii, sa ma enerveze ca fac dezastru prin casa, sa comploteze si sa ne umple viata de zambete.
     Tocmai am observat ca in ultima vreme o fotografiem mai mult pe Lorena asa ca i-am promis Emei ca atunci cand vine de la gradi o las sa se imbrace cu rochite, sa faca parada modei si eu sa-i fac multe poze. Revenim cu rezultatele sedintei foto...