mereu surprinzătoare

Cum îți dai seama ca puiul tău a crescut? Offf Ema tine sa-mi demonstreze asta iar și iar, în fiecare zi.

...

Ieri a început de dimineața, cu o lunga partidă de gâdileli și chicoteli în pat când ne-am trezit. Și n-ar fi fost nimic nou și surprinzător daca iubita mea mica n-ar fi început să ma faca și ea pe mine să râd. S-a ridicat în funduleț lânga mine și se îndrepta cu amandoua mânutele spre mine...probabil ca să ma gâdile și râdea...scumpetea mică.

Apoi am învâțat împreuna sa arătăm limbuța când ne intreaba mami unde-i limba...și o sa mai repetam și astazi, apoi trecem la altceva...ne hotărâm mâine ce anume.

Dupa ce a papat de dimineata i-am dat o carticica cu ursuleți pe care a caștigat-o la un concurs...si a prins drag de un ursulet care plange în hohote, prin urmare, toată ziua mi-a adus cărticica si-mi arata ursulica plângăcioasa și evident că n-a scapat nici tati, de cum a ajuns acasa și s-a așezat pe scaun a primit pe picioare cărticica să-i citeasca povestea ursuletilor. Totuși când i-am zis hai că-ti citește mami, a luat repede carticica de la tati și mi-a postat-o mie în poala.

A mai descoperit și modalitatea de a se cățăra pe scaunul de la birou. Se apleaca cumva pe burta, prinde cu manuțele de laturile scaunului si apoi se trage și se târâie. Și ca pe orice lucru nou învățat, l-a repetat pâna a obosit și a picat lată la nănița de prânz.

Ieri toată ziua am lucrat la o parte din cadoul lui tati de Crăciun (pe care bineînțeles că nu am rezistat si i l-am aratat de aseara...și acum tronează deja pe perete ). L-am terminat când Ema dormea și cum s-a trezit și l-a vazut a început să mi-l arate și sa strige Tata-Tata, îmi venea să-i pap toata gurița aia vorbareață.

Aseara a mai descoperit ceva. s-a învățat de câteva zile să rastoarne taburetele, și tot am stat cu grijă să nu se lovească, însă aseara am lasat-o să vad ce face. Ei bine fata mea a întors scăunelul cu picioarele în sus, a ridicat piciorul si l-a bagat în scăunel, apoi l-a tras și pe celalalt, și s-a apucat să danseze în scaunel, să radă și să ne strige să o vedem ce minune a facut. Evident ca si asta a făcut de o mie de ori, intra înauntru, iesea, intra din nou, pana când a cazut cu scaunel cu tot, însă nu s-a lasat înduplecată și a luat-o de la capăt, până când s-a plictisit tati și i-a luat scăunelul și l-a exilat la bucătărie.

Astăzi de dimineata cât statea pe oliță i-am dat o găletuță să se joace și m-a surprins ce joacă i-a venit în minte. Băga mânuța în găletușă, și cu două degețele se prefacea că ia ceva de acolo, se ajuta și cu cealaltă mânuță să nu scape, și-mi punea mie în palmă. Mie mi s-a parut ceva nemaipomenit.

La joacă și-a rasturnat din nou jucăriile și s-a apucat să ia bucățelele cele mai mici, a ridicat covorul și a început să le bage sub covor. Inițial nici n-am văzut-o însă am calcat pe covor și mi-am dat seama că e ceva sub el, ir cănd am ridicat să scot erau o grămadă de litere și cifre de la covorașul din burete. Și hărnicuța mea tare s-a mai suparat când i-am stricat opera :)).

Chiar acum când scriam am luat-o la mine în brațe si a găsit pe masă ceasul lui tati. L-a luat imediat, și l-a pus la mână și s-a intors spre mine și-mi arăta cu mândrie ce-a făcut.

...

Chiar dacă asa fac toți copilașii de varsta ei, ceea ce face ea e cel mai minunat și nemaipomenit și mai ales nemaiîntâlnit :D