Vineri seara dupa ce tati a venit de la serviciu ne-am hotarat sa mergem pana la tara la bunei. Zis si facut am pus repejor in gentuta pijamaua gazei, pampersi, schimburi, apa, lapte, cereale, etc... + saniuta ca de "A-nceput de ieri sa cada cate-un fulg...si n-a mai stat :))" asa ca vremea e numai buna de sanius, si dusi am fost. Desi am ajuns destul de tarzior Ema avea o energie si o veselie de-ti venea s-o papi...alerga razand si chitaind dintr-o camera in alta, trantea usile in urma ei, cara pe cate unul dupa ea sa-i arate ea ceva...sau sa-i dea ceva anume, o incantare.
Tare mult ii place sa alerge, sa aiba spatiu, sa treaca dintr-o camera in alta, sa redescopere locuri si jucarii, mi-e mila de ea la noi in garsoniera dar ce sa-i fac...traim inca cu speranta ca vor veni vremuri mai bune.
l-a muncit din nou pe Bicu, l-a fugarit si l-a carat dupa ea, l-a pus sa-i arate buricul ca sa-l poata gadili pe burta, l-a pus sa rada, sa bata din palme, si cate si mai cate. Intr-un final am hotarat ca e vremea de nani, desi Ema n-avea nici un gand, insa daca ne-am culcat cu totii a adormit si ea intr-un final.
Sambata de dimineata a luat-o de la capat, tare bine s-a simtit, a fost si afara si a tras-o bicu cu saniuta,
iar pe seara ne-am intors acasa. Au fost doua zile frumoase. Cand ea e fericita sunt momentele cele mai frumoase din viata noastra.
Si am reusit in final sa fotografiem niste pozici de cand era tati mititel...ca tot ramasesem datoare cu completarea
